After-birthday.

19 Iul 2010 11 comentarii

by Andra in Uncategorized

E trecut cu putin peste ora OO, deci a trecut si ziua mea.  Ziua mea..cred ca e singura data cand mi-o petrec asa..pustiu oarecum, nu stiu .. Desi am avut alaturi pe iubitul meu care mi-a zis numai astazi de cel putin 100 de ori ca ma iubeste, mi-a sarutat mainile si mi-a facut toate voile, si familia (mai putin sora).. nu a fost o zi de nastere ca in alti ani. A lipsit distractia.. A fost o zi ca toate celalalte. Numai ca am mancat tort si am primit cadouri si bani. Insa eu ma multumesc si cu ce mi se da, asadar am pretuit din suflet ziua asta. Si stiu ca o s-o repet si acasa, cand o sa ajung.. un fel de continuare, insa cu fetele, de data asta!

Abia astept sa ajung acasa in primul rand. Am nevoie de asta! Numai asa imi pot incarca bateriile..pt ca ma simt asa slabita.. Apropo de ..slabita.. o sa postez, asa cum am facut la orice iesire a mea aproape, poze din ziua/seara respectiva. Recunosc cu mare durere in suflet, sunt grasa! Ma simt atat de uratita de acest aspect..care pare sa ma apese din ce in ce mai mult. Si mai grav e ca nu sufar asa mult in timpul zilei sau in restul timpului, pentru ca lucrez. Insa acum, chiar daca ma aranjez si mereu incerc sa fac poza intr-un fel sa ascund, sa nu se vada..tot.., nu am cum sa mai reusesc. Nu am fost niciodata asa cum sunt acum, si nici nu mi-am dorit vreodata (de fapt, cine dracu’ sa-si doreasca?!). Insa ma mandresc cu mami, care arata mai bine decat mine, dupa 2 nasteri, si cu varsta de 44 de ani, in curand.

Daaaaar.. intentionam sa fie un post vesel pe cat posibil sau macar frumos! Pentru mine oricum este, dar..cred ca m-am transformat, fara sa-mi dau seama, intr-o persoana deprimata si care mereu isi plange de mila! Si nu-mi sta in caracter! Promit sa lucrez la asta!

Dorinta care mi-am pus-o cand am suflat in lumanari este una normala, o dorinta pe care o are orice femeie. Si cum speranta moare ultima, eu o sa stau si o sa astept sa mi se indeplineasca, la un moment dat!

Numar zilele pana cand o sa mergem acasa. Atunci o sa am post-uri mai frumoase sau mai vesele, presimt eu! Tin sa multumesc tuturor care si-au amintit ca astazi este ziua mea, si mi-au facut urari frumoase. Trebuie sa spun ca pe an ce trece, tot mai putini sunt cei care au placerea sau isi aduc aminte sa-mi ureze cate ceva. Inca un lucru trist. La dracu’! O sa vina si timpul meu, stiu eu….