Back!

24 Sep 2010 4 comentarii

by Andra in Uncategorized

Revin cu post nou, dupa atata timp. 2 luni mai exact.

PUSH PLAY      

De cand am plecat, mi-am propus toate gandurile sa mi le scriu cand ma intorc aici. Acolo am vrut sa profit de orice clipa. Si m-am distrat! Si a mai trecut aproape inca o luna de cand am ajuns aici, si tot n-am avut tragerea de inima sa scriu. Nu stiu de ce. Pur si simplu am tot amanat. Acum scriu, mai mult pentru o prietena buna, pe care n-am vazut-o de 2 ani, dar care pentru mine a ramas la fel. As adauga-o si pe alta aici, pe care n-am vazut-o de 1 an.. si tocmai despre asta voi vorbi..

Vacanta acasa mi-a prins bine. Mai mult chiar si decat ma asteptam. Stii, cand revii in locurile in care-ti vezi alte momente ale vietii, cu aceiasi oameni, sau chiar multi altii, iti dai seama de multe. Vezi cu usurinta schimbarile in bine sau in rau, pe care le-ai facut de-a lungul timpului. N-am sa precizez schimbarile mele, pentru ca majoritatea sunt sufletesti. Insa mi-am dat seama si se schimbarile altora in acelasi timp. M-am apropiat, si-n acelasi timp, m-am indepartat de oameni din viata mea. Am castigat langa mine prieteni pe care-i vedeam si credeam amici, dar s-au dovedit a fi mai saritori decat prietenii pe care eu ii credeam..de suflet. Cate greseli poate face omul intr-o viata.. dar trebuie sa invatam din ele. Daca nu din ale celorlalti, din ale noastre neaparat. Uite ca eu nu am invatat..si ma tot chinui sa realizez ca nu toti gandesc ca mine, nu toti pun pe primul loc sufletul omului, prietenia care ti-o ofera.. Eu traiesc din filme, cum am mai spus..”prietenia” este foarte rara printre multi dintre noi, pentru ca eu ma refer la cea adevarata. Am incercat sa am relatia de cuplu fericita, si cercul meu de prieteni, fiecare din ele avand imporanta cuvenita, pentru care as fi dispusa sa renunt sau sa ma sacrific intr-un fel sau altul la un moment dat. Aici intervine prostia mea. Sau ma rog, naivitate, cum vreti sa-i spuneti. Vad o data, de doua ori, de trei.. ca ceea ce ofer eu, ceilalti nici nu se se obosesc sa aprecieze, ce asteptari sa am eu sa si primesc din ceea ce ofer?! Atunci eu sufar, iarasi sunt dezamagita, dar in adancul sufletului nu plang de felul omului de-a fi, plang de mine, ca iarasi am acordat o sansa, si iarasi degeaba.. Mereu o sa existe diferente, ca ala e mai bun, ala e mai deschis, ala e mai vesel, ala e mai direct, ala e mai tampit, ala e .. ala e .. ! In cazul asta, nu am decat sa mai spun ca fiecare e in felul lui, ceea ce toti stim, insa ajung la concluzia ca eu sunt ca niciunul…eu poate nu am nimic din “ala e..”, sau din contra, le am pe toate, si lumea nu ma poate accepta asa..

Trecand la celalat subiect, despre care ziceam ca m-a facut sa scriu, DISTANTA; la inceput credeam ca iarasi am eu gandurile mele negre, ca iarasi exagerez si dramatizez, cum mi se spunea foarte des, ca vad filme prea romantice si de aceea incerc sa scot fictiunea la realitate, insa nu sunt singura. As putea sa ma bucur, insa nu e de bucurat. E trist. Sunt atatea persoane triste, si nici nu stim de ele. Pe de-o parte e bine, ca stiu sa se ascunda, pe de alta, tin in ele, si tin, si tin, pana nu mai pot.. Si se invinovatesc pe ele.. si nu e vina lor.

Prietena mea, A., s-a mutat intr-o alta tara. Ea cu mama ei. A luat-o de la capat. Cu tot. Casa, prieteni, facultate, job.. Ma asteptam s-o regasesc schimbata total, dupa mentalitatea respectiva, ceea ce inseamna oarecum ceva bun. Insa e mult mai rece, trista, distanta, nu stiu.. chiar nu mai e aceeasi persoana vesela, plina de viata si optimista. Avand putin peste 2 ani de cand este aici, nu pot sa nu ma gandesc c-as putea sa fiu si eu la fel peste putin timp. Fara prieteni, doar munca si casa (in cazul ei, si facultate).. Si o vad cum sufera, si ma vad pe mine. Mi-e si teama sa-i spun ca, odata ajunsa in tara, in vizita, o sa fie si mai dezamagita.. macar acum e acolo, nu stie de nimeni si nimic.. Dar in tara o sa se ataseze iarasi de x si y, o sa-i reintre in vene stilul nostru de viata, iar la plecare.. in cazul in care-o sa fie cineva langa ea, or sa fie unul, doi, care oricum or sa uite de ea pana sa ajunga la noua ei casa.

Mai este si cealalta prietena, S. Visez sa fim impreuna, asa cum visam cand eram mici, aman2. Nu ne vedeam in niciun caz cum suntem acum. Ne visam una langa cealalta pana la adanci batraneti. Insa fiecare ne-am urmat cursul vietii, si am ajuns eu intr-o tara, si ea in alta.. tinem legatura cand avem timp, si promitem sa ne vedem..insa niciuna nu stie exact cand. Dar noi speram curand!

Mi-e dor de voi, de aman2.. De fiecare diferit, pentru ca de fiecare ma leaga altceva. Si ma rog si pentru mine, si pentru voi, sa fim puternice, sa invatam sa mergem inainte oricat de tare ne doare sufletul..

Pentru final, as vrea sa spun ca distanta nu pierde prietenii, ci le intareste! Pe alea adevarate.. de celalalte doar te scapa..