Raceala.
21 Oct 2010 2 comentarii
Sunt atat de racita, incat abia vad sa scriu acum. Maine nu merg la familia la care lucrez..o sa stau in pat toata ziua, ca si azi. Cel mai rau la toata chestia asta este ca-mi lacrimeaza foarte tare ochii, si s-ar putea sa-mi iese si un herpes la gura (tipic mie). 
Cel mai bun prieten al omului.
18 Oct 2010 2 comentarii
Aseara am vazut filmul “Hachiko: A dog’s story”. Un film dupa o poveste adevarata.. o impresionanta poveste despre devotamentul cainelui fata de om. L-am vazut impreuna cu mami si Cata. Noi doua am plans cu lacrimi de crocodil, el a tinut piept situatiei, ca un barbat adevarat, desi povestea este pe cat de frumoasa, pe atat de trista. Cine a spus ca prietenul cel mai bun al omului este cainele, mare adevar a grait! Si povestea asta confirma din nou acest lucru.
Asa ca adopta sau cumpara un catel, o sa simti de la el toata caldura si iubirea din lume. N-o sa poata sa-ti vorbeasca, insa ochii lui iti vor spune tot ce ai nevoie. Si o sa-ti fie mult mai bine, in momente grele, cu simpla lui prezenta.
Unii stiti, eu am o catelusa, boxer : Hera. E adorabila si foarte iubitoare! E un caine special, cei care o cunosc or sa-mi dea dreptate. Este o mare parte din inima mea si o iubesc tare, tare! Este copilul familiei. 
Rihanna. New!
14 Oct 2010 Un comentariu
Nu vreau sa incep postul inainte de-a comenta ceva legat de ultimul. Am exagerat, si mi-a parut rau la 2 secunde dupa ce-am dat “Publica”. Insa macar am scris ce-am simtit si ce-am gandit pe moment. M-am eliberat.
Asaaaa… Rihanna e una dintre cantaretele mele preferate! Si cea mai in voga. Si pe merit Azi impartasesc cu voi noua melodie si noul videoclip.. asteptati-va la ce-i mai bun si mai frumos, RiRi stie sa ne unga sufletele :
Resentimente.
12 Oct 2010 2 comentarii
Sper sa nu influenteze cumva starea mea acest post.
PLAY
O sa incep sa insirui asa, cateva intamplari din ultimele sapt.
- Acum 3 sambete cred, am iesit pentru prima oara in discoteca, de cand vin in Italia. Nici nu mai stiu ce sentiment am avut. Nu pot sa zic ca m-am bucurat ca la alta iesire in oras, insa eram foarte curioasa. In primul rand, trebuie sa recunosc ca sunt neasteptat de multi romani. Nu stiam ca pot fi atatia doar in zona asta. Si sunt mult mai multi. M-am aranjat, aparatul mi l-am lasat acasa, pentru ca nu stiam cum e, si am zis sa nu risc. Deci nicio poza. Discoteca de romani asadar.. jos muzica house, sus manele. Spre neplacerea mea, am stat mai mult la manele, din cauza persoanelor cu care am fost. Gusturile nu se discuta. Sper sa mai ies, macar asa incep sa ma apropii de alte persoane si de ce nu, sa-mi fac si prieteni. Fetele sunt ok.
- Martea trecuta am fost in Torino cu alta amica, sa ne cautam de lucru. Joi la fel. Pana acum nimic. Incep sa ma obisnuiesc, dar nu ma las.
- Sambata, impreuna cu adoratul meu Cata, le-am facut o surpriza alor mei. Am cumparat bilete la filmul Step up in 3D. Geniala si parta a3a. Dar cel mai bine m-am simtit cand i-am vazut pe ei. N-au mai fost pana acum si le-a placut mult! ..sa tot faci surprize de astea! Te fac, intr-adevar, sa te simti mai bine!
De fiecare data, dimineata, cand plec la familia la care lucrez, imi vin cursiv ideile despre ce voi scrie. Cand ajung in punctul de a scrie, nu am ce. Nici macar nu stiu ce titlu sa pun. Incep sa nu mai gandesc coerent si corect, nu mai am idei si nici originalitate, asta daca am avut candva. Ma simt pustie si vreau sa scriu despre ceva vesel. Duc dorul de prieteni. Duc dorul de a fi inconjurata de persoanele cu care pot glumi si cu care ma simt in largul meu. Din pacate, nu mai am cercul meu de prieteni. Sau am, dar altul. Am ajuns la concluzia ca nu mai sunt la fel ca-n liceu, plina de viata si sociabila. Nu ma pot integra in alt grup. Sufar dupa..cercul meu, si desi altele se deschid ca eu sa pot intra, am o retinere. De ce?! Stiam ca se spune, prieteniile adevarate se leaga in perioada liceului/facultatii. Asa am crezut si eu. Si poate cred inca. Insa faptele spun cu totul altceva. Nu vreau sa se inteleaga ca plang dupa vreo prietenie. NU! Sunt dezamagita in schimb, aia DA! Pentru ca nu exista prietenia pentru care eu am riscat multe si as risca in continuare. Pentru ca nu-mi plac gesturile doar de fatada. Nu-mi place minciuna si nici efectul de turma. Si pentru ca m-am enervat, daca citeste..cine trebuie, da, sa se simta! Desi nu am gresit cu nimic, tot eu platesc!
Am o viata atat de banala, atat de..neobisnuita. Si cel mai rau e ca eu nu fac altceva decat sa ma obisnuiesc cu ea.
Vreau sa-mi promit ca urmatorul post sa fie unul vesel. Nici nu vreau sa mai scriu despre porcariile care le simt din cauza unor pesoane carora nu le pasa de mine, sau pur si simplu din cauza vietii mele care nu ma asteapta in nicio zi cu ceva bun.
Noapte buna! Maine e o noua zi..
