Resentimente.

12 Oct 2010 2 comentarii

by Andra in Uncategorized

 

Sper sa nu influenteze cumva starea mea acest post.

PLAY

O sa incep sa insirui asa, cateva intamplari din ultimele sapt.

• Acum 3 sambete cred, am iesit pentru prima oara in discoteca, de cand vin in Italia. Nici nu mai stiu ce sentiment am avut. Nu pot sa zic ca m-am bucurat ca la alta iesire in oras, insa eram foarte curioasa. In primul rand, trebuie sa recunosc ca sunt neasteptat de multi romani. Nu stiam ca pot fi atatia doar in zona asta. Si sunt mult mai multi. M-am aranjat, aparatul mi l-am lasat acasa, pentru ca nu stiam cum e, si am zis sa nu risc. Deci nicio poza. Discoteca de romani asadar.. jos muzica house, sus manele. Spre neplacerea mea, am stat mai mult la manele, din cauza persoanelor cu care am fost. Gusturile nu se discuta. Sper sa mai ies, macar asa incep sa ma apropii de alte persoane si de ce nu, sa-mi fac si prieteni. Fetele sunt ok.

• Martea trecuta am fost in Torino cu alta amica, sa ne cautam de lucru. Joi la fel. Pana acum nimic. Incep sa ma obisnuiesc, dar nu ma las.
• Sambata, impreuna cu adoratul meu Cata, le-am facut o surpriza alor mei. Am cumparat bilete la filmul Step up in 3D. Geniala si parta a3a. Dar cel mai bine m-am simtit cand i-am vazut pe ei. N-au mai fost pana acum si le-a placut mult! ..sa tot faci surprize de astea! Te fac, intr-adevar, sa te simti mai bine!
  

De fiecare data, dimineata, cand plec la familia la care lucrez, imi vin cursiv ideile despre ce voi scrie. Cand ajung in punctul de a scrie, nu am ce. Nici macar nu stiu ce titlu sa pun. Incep sa nu mai gandesc coerent si corect, nu mai am idei si nici originalitate, asta daca am avut candva. Ma simt pustie si vreau sa scriu despre ceva vesel. Duc dorul de prieteni. Duc dorul de a fi inconjurata de persoanele cu care pot glumi si cu care ma simt in largul meu.  Din pacate, nu mai am cercul  meu de prieteni. Sau am, dar altul. Am ajuns la concluzia ca nu mai sunt la fel ca-n liceu, plina de viata si sociabila. Nu ma pot integra in alt grup. Sufar dupa..cercul meu, si desi altele se deschid ca eu sa pot intra, am o retinere. De ce?! Stiam ca se spune, prieteniile adevarate se leaga in perioada liceului/facultatii. Asa am crezut si eu. Si poate cred inca. Insa faptele spun cu totul altceva. Nu vreau sa se inteleaga ca plang dupa vreo prietenie. NU! Sunt dezamagita in schimb, aia DA! Pentru ca nu exista prietenia pentru care eu am riscat multe si as risca in continuare. Pentru ca nu-mi plac gesturile doar de fatada. Nu-mi place minciuna si nici efectul de turma. Si pentru ca m-am enervat, daca citeste..cine trebuie, da, sa se simta! Desi nu am gresit cu nimic, tot eu platesc!

Am o viata atat de banala, atat de..neobisnuita. Si cel mai rau e ca eu nu fac altceva decat sa ma obisnuiesc cu ea.

Vreau sa-mi promit ca urmatorul post sa fie unul vesel. Nici nu vreau sa mai scriu despre porcariile care le simt din cauza unor pesoane carora nu le pasa de mine, sau pur si simplu din cauza vietii mele care nu ma asteapta in nicio zi cu ceva bun.

Noapte buna! Maine e o noua zi..